luni, 5 august 2013

Ce montezi din piesele furate de la fabrica de mașini de cusut de la Cugir sau povestea șoimului Alexandru Potcoavă



Șoimii Patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! este o poveste din două planuri – un plan dadaisto-absurd, compus din rumoarea unui birt și altul care are ca personaje principale  niște copii și un boschetar.

Rumoarea beției conține slogane comuniste – mixate și remixate, glume obcene, frânturi din povești deocheate/ despre partid, lucruri reale, dar ascunse în timpul comunismului, ce puteau fi spuse doar în glumă, mascate printre porcăriile ridicate de aburii   alcoolului. Dadaismul absurd revine spre sfârșit la real – aflăm o poveste, povestea răsturnării sistemului, povestea perpetuării porcilor la putere. Alexandru Potcoavă a făcut o adevărată muncă de folclorist, adunând sloganele și vorbele de duh din perioada declinului comunist.

Celălalt plan, al copiilor (dublat la un moment dat de cel al fostului locotenent al Armatei Regale, moș Petre – actualul boschetar) este unul realist, cu fine nuanțe de apropiere cu poveștile realist-socialiste, de care însă se rupe foarte crud, cu sânge – la propriu.
Din primele două planuri clare se desprinde al treilea, ascuns, de suspans – al Revoluției din decembrie.

Așa cum scrie Mihail Vakulovski în Cuvânt (tot) înainte, Șoimii Patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! este „o carte ingenioasă despre istoria recentă care încă se scrie”. Doar că Alexandru Potcoavă nu ne bagă în față, așa cum se obișnuiește, povestea Revoluției, înfrumusețând-o pe ici-colo, ci ne oferă un fir narativ lăsând marea istorie în suspans.

Narațiunea e plină de umorul ce se naște din absurd, de ironia și sarcasmul naratorului. Este o veselie cu răni. Cu răni proaspete, încă nevindecate.

Trebuie să remarc și coperta foarte faină și la fix, de Mugur Grosu: simbolul comunist din banană și ciocan.  


*Alexandru Potcoavă, Șoimii Patriei trebuie să fie întotdeauna veseli!, Cuvânt (tot) înainte de Mihail Vakulovski, Ed. Tracus Arte, București, 2011

Și un portret de Antonia:


Niciun comentariu: