Poker la o masă fără picioare

Poker, romanul câștigător al concursului de debut al editurii Cartea Românească, ediția 2010, ne arată o lume opacă, ce funcționează mai mult din inerție.
O lume a tinerilor născuți cam în timpul Revoluției, asta explicând cumva lipsa idealurilor și a „ideilor mărețe” (să devii cosmonaut sau măcar președinte de colhoz).

Personajul principal e și narator, vorbește despre oamenii de 27 de ani ca despre bătrâni, ceea ce e destul de uluitor. Studii pentru un job, job pentru bani, afaceri sau jocuri de noroc tot pentru asta. Lumea fizică a tinerilor pare a fi compusă din apartamente mici, izolate, de spațiul din mașini și maximum de expunere în societate sunt cluburile și sălile cu jocuri de noroc. Nici vorbă de Dumnezeu, chiar și dragostea nu e cool deloc. Jocurile de noroc, de care sunt împătimiți tinerii, sunt în virtual, foarte rar au loc pe bune. Realitatea tinerilor nu pare să aibă un suport real și tot ce e real îi face să se comporte caraghios, ca niște copii ce nu au învățat încă să meargă.

Singurele sclipiri ale tânărului din Poker sunt literatura (care e oricum mai aproape de virtual, deși la un moment dat Ioan Es. Pop pare să se contureze ca personaj real) și dragostea, care îl tulbură, îl fac caraghios și... mai uman.  

Poker e bine scris, așa că sunt curios să văd ce proză va scrie în continuare Bogdan Coșa, pe lângă volumul de poezie, la care am înțeles că lucrează acum. Cu Poker Bogdan a câștigat și Premiul Tiuk pentru debut în 2011.

*Bogdan Coșa, Poker, Editura Cartea Românească, București, 2012

* portretul e executat de Antonia și face parte din cele 31 de portrete din Dați foc la cărți :)